Scriu aceste randuri in trenul ce ma duce de la Graz la Viena. Este inceputul lui Noiembrie. Pentru mine, prima zapada a lui 2007 imi mangaie sufletul si ma face sa uit de programul incarcat ce ma asteapta la Viena, Kingston si New York. 

Sambata trecuta am avut o intalnire cu Profesorul Dragos Vaida. De (multi) ani continuam un dialog matematic si nematematic, dialog care nu s-a intrerupt
nici cand fizic o imensa distanta ne-a despartit. Unde ne putem intalni? Fara discutie, pe Academiei, in fata Facultatii de Matematica si Informatica. Este sfarsitul amiezii si ochii ne cad peste mica librarie...

DV: Hai sa-ti cumpar o carte.
CC: Multumesc, dar cred ca nu e o idee buna: bagajul e plin si am inca multe 
opriri pana ajung acasa.
DV: O citesti in aeroport, pe avion, apoi o arunci.
CC: OK.
DV: Ce spui despre ...? Dar ...? Ai citit-o?
CC: Nu ... nu ... da ... "The Oxford Murders" in romana: ai citit-o?
DV: Nu.
CC: Atunci ti-o cumpar.
DV: De ce?
CC: Pentru ca l-am cunoscut pe Guillermo Martinez care e lector de matematica la Universitatea din Buenos Aires. Am jucat tenis impreuna.
DV: E mai bun ca tine?
CC: M-a batut.
DV: Aha!
CC: "De ce iubim femeile" (Cartarescu). Ce spui, merita s-o aleg?
DV: Pentru ca e mica?
CC: Sigur, dar mai mult pentru ca intrebarea este de fapt o afirmatie: nu e nici un dubiu ca iubim femeile, problema este de ce?
DV: Aduce a Goedel? 
CC: Intr-un fel interesant. Constructia merita reflectie.
DV: Aici a avut mult succes ... Dar nici n-ai rasfoit-o bine. 
CC: Vorbeste de "Poetica matematica" (S. Marcus), m-am decis, asta este cartea care o vreau.
DV: Done!
CC: Multumesc.
 
Peste putin timp intr-o cafenea din imprejurimi ...

CC: Ai citit cartea?
DV: Da. Contine povesti independente. Nu toate erotice.
CC: Este o lectura de "aeroport"?
DV: Citeste-o.
CC: O recomandare?
DV: Experienta irlandeza.
CC: Merita reveniri?
DV: E prea devreme.

Dupa cateva saptamani ...

CC: Ai terminat cartea?
CC: Da.
CC: Ai aruncat-o?
CC: Nu. 
CC: Deci ti-a placut!
CC: N-a fost o lectura captivanta.
CC: Chiar ai citit-o pana la sfarsit?
CC: Da.
CC: ...
CC: ...
CC: Ce nu ti-a placut?
CC: Tonul si limbajul.
CC: Tonul?
CC: Iritant. Imi aduce aminte de John Horgan ("The End of Science"). Chiar cand sunt foarte aproape sa simpatizez/savurez cu ceea ce ei spun, ma impiedic in modul iritant, arogant, in care o spun.
CC: Poate limba romana de azi te irita ...
CC: Limba lui Cartarescu suna suspect de asemanatoare cu limba filmelor americane moderne. 
CC: Si totusi n-ai aruncat cartea asa cum ti s-a recomandat!
CC: Nici n-am savurat-o cum ar fi meritat.
CC: Exemple?
CC: Prea multe, cum sa le aleg? 
CC: La intamplare.
CC: "E buna parasuta asta, nu? V-ar place si voua ciutanilor ... Da' ascultati-ma pe mine, c-am fumat destule ca ea: cat o vedeti de futesa, sa stiti ca e pe undeva un barbat satul de ea pana peste cap! Poa'sa fie cea mai misto din lume, poa'sa fie si Brijidbardo, ca tot i-e drag vreunuia de ea ca mie de nevasta-mea ..."
CC: Nimic nou aici.
CC: Cu exceptia limbajului ...
CC: "Nu crezi ca tot orasul asta e un joc al mintii? Stii, pentru mine nimic nu conteaza, nimic nu exista cu adevarat ..."
CC: Mult mai interesant. 
CC: "Ceace ce pentru corpul fizic este orgasmul este fericirea pentru corpul nostru spiritual".
CC: Ce este fericirea? Analiza celor doua tipuri de fericire--fizica si spirituala--merita citita; concluzia e banala.
CC: Ceva ti-a placut totusi?
CC: Zaraza. Aici limbajul n-ar fi atat de strident, dar paradoxal este mai putin ne-elegant.
CC: Altceva?
CC: Marele Sincu. Oare experienta semiotica cu Sincu a plantat inconstient samanta din care s-a nascut titlul cartii?
CC: De ce Sincu?
CC: Pentru ca l-am cunosct cu multi ani in urma si am gustat atmosfera semiotica bucuresteana de la sfarsitul anilor 70'.
CC: Experienta irlandeza?
CC: Putem s-o trecem in randul povestilor "care vor ramane".
CC: "De ce iubim femeile".
CC: Ultimul text?
CC: Da.
CC: Sinteza poarta plusurile si minusurile intregii colectii. Daca rezisti, poti sa incepi sa citesti cartea.
CC: Citez de pe coperta: "Un omagiu (adesea in sensul cel mai concret, erotic, al cuvantului) adus femeilor <<pentru ca sunt femei>>".
CC: Un omagiu? Un amestec de povestiri independente, reale sau imaginare; unele au aparenta extrardinarului; altele, mult mai putine, chiar sunt extraordinare.
CC: Deci stii acum de ce iubim femeile?
CC: Nu fii naiv. Nu stim nimic. Totul "e un joc al mintii".

                                            Auckland, 27 decembrie 2007